Bracii germani la vanatoare

Este ora patru dimineata.
Se lumineaza.
Plecam in graba spre camp.
Miristea ne astepta ticsita de prepelite, dar stim ca pe aici gasim si potarnichi si fazani.
Cainii intra toti in tromba in camp  si incep areturile, in fata de tot se opresc in aret, aproape concomitent, un Brac cu Par Scurt si un Brac cu Par Sarmos, din urma fac aret a patron un Brac cu Par Aspru, unul cu Par Lung si un Brac de Weimar.
...................................
Cam asa incepe o mirifica dimineata de vanatoare pe camp in compania Bracilor Germani. 

Da, acesta este un tablou rod al imaginatiei vanatoresti sau mai corect rod al imaginatiei vanatoresti si al unei mari iubiri pentru cainii de aret, dar mai ales pentru Bracii Germani.

Daca tabloul de mai sus, in care sunt prezenti cei cinci Braci Germani in aret in camp este o fictiune, cu siguranta ca nu sunt fictiune (si asta am vazut de nenumarate ori si cred ca mai sunt si altii care au vazut) areturile consensuale intre Bracul cu Par Scurt si cel cu Par Sarmos pentru ca adesea vanatorii de la noi care au aceste doua rase de caini merg impreuna la vanatoare si sunt deasemenea si destui vanatori care au in posesie concomitent si Brac cu Par Scurt si Brac cu Par Sarmos. Bracul cu Par Aspru, Bracul cu Par Lung si Bracul de Weimar nu sunt la noi.
De fapt si de drept rasele de Braci Germani sunt in total opt la numar si mai cuprind pe langa cei enumerati mai inainte Pudelpointerul, Kleiner Münsterländer si Grosser Münsterländer - si aceste rase vor face obiectul acestui website. 
Le-am enumerat in acest text pe toate, iar ele se vor regasi pe acest website si cu timpul vor fi prezentate cat mai amanuntit.

Faptul ca Germania are asa de multe rase de braci arata clar preocuparea pentru obtinerea de rase de caini de mare valoare pentru vanatori. Rase de braci mai sint in lumea aceasta dar dezvoltarea lor este foarte redusa si nu se ridica la nivelul celor germani care beneficiind de binecunoscuta rigoare si seriozitate germana au ajuns in fruntea chinologiei de vanatoare. Rasele de braci de prin alte tari practic nu conteaza in lumea vanatoreasca.
Nici vestitii candva potatori britanici nu mai prea mai raspund la apel in peisajul vanatoresc. Ori au fost metisati de italieni cu diverse alte rase si au dezvoltat asa-zisele "linii de lucru"  care numai setteri si pointeri nu mai sunt si care fac field trial (si stie toata lumea ca field trial-ul este ori ce doriti dvs. numai vanatoare nu este, iar cainii selectionati si formati pentru field trial  nu au nici o utilitate la vanatoarea practica), ori au devenit niste papusele pieptanate toata ziua - vorbind de setteri aici - si  care nu ies in teren niciodata ca sa nu se "sifoneze" cumva.

Asteptam cu nerabdare sa vedem si pe campurile nostre toate aceste rase dar cred ca aceasta va mai dura. Pana atunci nu ne ramane decat sa incepem popularizarea acestora macar pe acest modest website si sa speram ca vanatorii nostri sa aiba curajul sa inceapa sa importe si aceste rase.
Cat despre Bracul cu Par Scurt si Bracul cu Par Sarmos – deja prezente in peisajul nostru vanatoresc credem ca nu este de prisos o popularizare mai intensa pentru ca vanatoarea  cu cainele  in general in tara noastra este inca insuficient dezvoltata. Celelalte sase rase de braci germani care nu sunt prezente inca la noi in tara (chiar daca au mai fost unele aparitii meteorice) ar fi bine sa fie cunoscute si implementate si la vanatoarea de la noi pentru ca asa s-ar umple un gol semnificativ in chinologia de vanatoare si ar satisface gusturile in materie de caini unui mai mare numar de vanatori. Chiar daca toti sunt Braci Germani, aceste rase vaneaza oarecum diferit si pot oferi clipe de neuitat oricarui vanator.

Si nu in cele din urma credem ca orice poate populariza cainele de vanatoare – prietenul devotat al vanatoarului – este de bun augur si nu poate duce decat la o mai buna dezvoltare a chinologiei romanesti de vanatoare,  astfel finalitatea ar fi practicarea unei vanatori mai etice, mai putin paguboase si cu satisfactii vanatoresti mult mai mari.

Petru Didi Antonovici - noiembrie - 2009