Istoric - Brac German cu Par Lung

Pe la inceputul anilor 1800 multe rase aproape ca disparusera, in timp ce Pointerii si Setteri au crescut numeric. Aceasta s-a intamplat in detrimentul vechilor crescatori germani care aveau tendinta de a creste caini care lucrau in camp, padure si apa si care erau performeri excelenti in toate.

Erau mai ales renumiti pentru lucru pe urma de sange la padure. Pe de alta parte, Pointerul era un specialist si lucra la distanta de conducator.
Desi incrucisarile au dat nasuri mai bune si viteza mai mare, au diluat calitatile pentru urma, inot si aport, necesare unui caine versatil. Pe la mijlocul anilor 1800 roata s-a intors si a aparut o noua tendinta: vanatorii doreau sa mearga la vanatoare cu un caine "precum cel utilizat de stramosii lor".

Cresterea Langhaarului a devenit mai selectiva si mai structurata. Ceea ce doreau sa obtina era un caine care sa lucreze bine "dupa focul de arma", care putea incetini pe urma capriorului, care sa fie eficient la vanatul mic, un bun vanator si aportor, sa inoate in apele cele mai reci si sa faca si combatere cand era necesar.

Ceea ce s-a obtinut a fost un caine care sa le faca pe toate! Printul Albrecht zu Solms-Braunfels, care detinea Kurzhaar si Baronul v Zedlitz, detinator de Drahthaar, incurajau dezvoltarea calitatilor dorite ale pointerului in rasele de vanatoare germane. Pe de alta parte, Karl Brandt era un entuziast care dorea perfectarea unui caine cu ascendenta exclusiv germana pentru ca considera ca prea mult sange de Setter si Pointer ar fi diluat instinctele dorite pentru un caine versatil. Baronul Schorlmer-Alst, un renumit crescator de Langhaar, a fost de acord cu el.

Primele variante de standarde pentru rasele germane de vanatoare s-au scris in 1878 la Frankfurt si 1879 la Hanovra cu ocazia primelor expozitii germane unde au fost prezentati si caini Langhaar. Aceste standarde se bazau nu doar pe aspectul placut, conformatie si temperament, dar reflectau si toate cerintele necesare unui caine de vanatoare versatil - conform principiului german de crestere "de la functie la forma"  Durch Leistungfähigkeit zum Typus.

La Hanovra 5 linii genealogice au fost alese ca fiind fondatoare pentru Langhaar.
1. Mylord
2. Job
3. Don
4. Roland
5. Kalckstein

Primul standard accepta culorile maro, maro-alb, maro inspicat si negru-alb, dar foarte putini crescatori aveau caini alb-negri.
Cand standardul a fost revizuit in 1902, noua infiintata Deutsch Langhaar Verband a exclus culoarea neagra. Astfel, prin excluderea celor cu caini alb-negru, ulterior crescatorii acestora au scris un nou standard pentru cainii alb-negru, astfel aparand Grosser Münsterländer.

Catrinel Pauna - februarie - 2010