Aici listam masculii pentru monte. Vor fi necesare pentru listare fotografii, pedigree, palmares.

MASCULI de MONTA BRAC GERMAN cu PAR SCURT 

Cainele: A-Tor

Palmares: 4 x RPJ,5 x CAC,7 x BOB,5 x BOG,2 x Res. BOG,1 x BIS,calificat "Cruft's" 2008.

Proprietar: Victor Popescu,Onesti (BC),tel. : 0745 182 696 , 0764 238 008 , e-mail : vipovet@yahoo.com

{webgallery}







{/webgallery}



MASCULI de MONTA BRAC GERMAN cu PAR SARMOS:

Cainele: Arthur Hun

Proprietar: Ristea Lucian, email: lucian.ristea@thermplus.ro

{webgallery}

{/webgallery}

Vom lista aici cainii tineri sau maturi care sunt pentru vanzare. Pentru aceasta util ar fi minimum o poza si pedigreul.

In aceasta pagina vom gazdui cateii de vanzare. Pentru aceasta este bine sa se trimita poze cat si informatii privind parintii cateilor.

Brac german cu par scurt - Canisa Donau Wirbeln - nascuti pe 2 octombrie 2011. Disponibil 1 mascul si 2 femele

Aici  postam anunturile privind adoptiile sau donatiile de Braci Germani.

In acest loc listam canisele de Braci Germani din Romaina.

CANISE de BRAC GERMAN CU PAR SCURT:

Karpaten Irbis Kennel

Donau Wirbeln

CANISE de BRAC De WEIMAR:

Lovin' Phantoms

Inauguram aici o pagina speciala dedicata anunturilor sau sesizarilor privind bracii germani pierduti sau gasiti.

Am decis transformarea websitului Bracul German In Portalul Bracul German aceasta fiind motivata in principal din dorinta de a da o dezvoltare mai buna sitului si aceasta pentru a fi mai util utilizatorilor si menbrilor acestui site.

Importanta tot mai mare a bracilor germani in peisajul vanatoresc din tara noastra face necesara o mediatizare tot mai buna a acestora pe toate planurile. Deasemenea si numarul destul de mare de canise, crescatori si proprietari ca si al celor care doresc sa isi pregateasca cat mai temeinic cainii a fost un motiv care a dus la hotararea de a transforma acest website in portal.

In ceea ce priveste partile sau sectiunile importante existente sau viitoare vom tine la curent membrii si vizitatorii sitului pentru a cunoaste noutatile sau facilitatile acordate.

Deutsch Stichelhaar e cea mai veche rasa germana cu par aspru. In 1888, chinologul Hans von Kadisch a reusit sa dovedeasca ca aceasta rasa este varietatea cu par aspru a Cainelui de Potarnichi German "Hühnerhund“ si nu doar o alta varietate a Bracului German cu Par Scurt.
Aceasta inseamna ca Deutsch Stichelhaar nu este o rasa nou creata, ci a fost redezvoltata din putinele exemplare ramase in tara.

In 1892 a fost fondat "Club Stichelhaar", redenumit „Verein Deutsch Stichelhaar“ in anul 1976. Inca de la inceput, clubul a fost devotat principiilor de crestere pura si a refuzat orice fel de infuzii cu rase de aret britanice.


Catrinel Pauna - februarie - 2010

{pub}Pentru a putea viziona galeria trebuie sa va inregistrati ca utilizator. {/pub} {reg}


{webgallery}




{/webgallery}

Pozele apartin   Canisei Backhaus.{/reg}

Galerie Foto  Kleiner Münsterländer  

{pub}Pentru a putea viziona galeria trebuie sa va inregistrati ca utilizator. {/pub} {reg}


{webgallery}
{/webgallery}

 Pozele apartin   Siteului Zacke och Albin.{/reg}

La data de 17 martie 1912, un grup de 68 de vanatori locali s-au intalnit la Osnabrück si au format Verband für Kleine Münsterländer Vorstehhunde“ (Clubul de Kleiner Münsterländer).

La acea vreme scopul clubului era acela de a promova puritatea si cresterea adevarata a cainilor de aret mici cu par lung care au fost crescuti in Münsterländ timp de mai multe decade. Tot atunci au fost stabilite statutul, regulile de crestere si s-au pus de acord pentru pornirea unei carti de origine.

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial comunicarea intre membrii clubului cat si buna dezvoltare a activitatii clubului au fost afectate, insa in 1946 clubul a renascut si avea 257 de membri. In 1949 Verein für Kleine Münsterländer Vorstehhunde (Heidewachtel)" s-a unit cu "Deutsche Heidewachtel" Club, noul club purtand numele de Verband Für Kleine Münsterländer Vorstehhunde e. V.

Lipsa unor caracteristici fixe alea rasei au inhibat activitatile de crestere precum si activitatea clubului. Insa in 1921 a fost fixat standardul rasei de catre Friedrich Jungklaus.
Standardul a mai fost revizuit in 1957, iar in 1964 a fost inregistrat FCI. Ultima versiune de standard este din decembrie 2004.


Catrinel Pauna - februarie - 2010

Desi ca rasa inregistrata exista de-abia din 1922, istoricul Grosser Münsterländer merge pana in Evul Mediu. Rasa s-a dezvoltat din vechii caini cu par lung folositi pentru soimarit si aport de-a latul Europei, fiind adesea reprezentati in picturi din secolele XVI si XVII.

In majoritatea zonelor din Germania, erau foarte populare incrucisarile cu Setteri Englezi si Pointeri, dar din 1879, crescatorii germani au decis sa preia controlul si stabileasca standarde corespunzatoare fiecarei rase.

Grosser Münsterländer precum si Kleiner Münsterländer si Deutsch Langhaar apartin raselor de caini de aret germani cu par lung, ale caror crestere a inceput catre sfarsitul secolului al XIX-lea. La vremea aceea, Grosser Münsterländerul de azi facea parte din Deutsch Langhaar, care includea atat varietatea maro cat si cea neagra.


Catrinel Pauna - februarie - 2010

Dupa ce Clubul de Langhaar a exclus definitiv culoarea neagra, Clubul pentru cresterea pura a cainilor de aret Münsterländer alb-negri, fondat in 1919, a preluat cresterea Langhaarului alb-negru.

Dupa integrarea pe lista fondatorilor a acestor caini Langhaar, proveniti in special din Münsterländerul de Vest si Saxonia inferioara, clubul a inceput cresterea planificata a Grosser Münsterländer in 1922.

Lista cainilor fondatori cuprindea 83 de exemplare. Descendentii cainilor de pe lista initiala a fost inscrisi in cartea de origine a Grosser Münsterländer.
Clubul care se ocupa de cartea de origine cat si de destinul rasei se numeste "Verband Grosse Münsterländer e.V." si este membru VDH cat si JGHV.


Catrinel Pauna - februarie - 2010

Timp de cateva sute de ani, acesti mici si frumosi caini au fost adevarati companioni pentru vanatorii din Nord-Vestul Germaniei, mai ales in Westfalia.

In 1840 reforma pamantului a schimbat viabilitatea vanatorii din punct de vedere comercial, astfel ca rasa si-a pierdut treptat din popularitate iar disparitia parea inevitabila. Numai la fermele izolate, fermierii au mentinut linia pura pastrand doar o femela pentru reproductie si indepartand restul femelelor din cuiburi.
Dezvoltarea Kleiner Münsterländer a avut loc la jumatatea secolului al XIX-lea. Dupa schimbarea legii vanatorii, odata cu cresterea numarului de vanatori, pasionati de vanatoare si repopularea sistematica cu vanat, a inceput si cresterea raselor germane de caini de aret.

Unele scrieri spun ca in jurul anilor 1870 Wachtelhundul era foarte cunoscut in regiunea Münsterländ. Acestia erau foarte ferm cand aretau, aveau calitati olfactive deosebite si erau capabili sa si aporteze.

In 1906 cunoscutul poet Hermann Löns a publicat un anunt in revista "Unser Wachtelhund" (Cainele nostru de prepelite) in care solicita un raport al exemplarelor existente de Hannover Bracke (Copoi de Hanovra). Insa, in schimb, el si fratii sai, Edmund si Rudolf Löns au descoperit cainii Wachtelhund de le ferme, care faceau si aret, numindu-i "Heidewachtel". Cei 3 frati au purces la incercarea de a fonda o noua rasa, devenind primii pionieri ai rasei.

Edmund Löns impreuna cu Dr. Jungklaus au lucrat neincetat penru a imbunatati rasa si astfel in 1907 au ajuns in contact cu Clemens Heitmann din Steinfurt, gasind in cainii acestuia bazele  programului de crestere. In 1911 Löns a descoperit o alta familie care se ocupa de crestere, asa-numita linie "Dorstener Schlag" care era din zona Velen, Reeken si Coesfeld.

Cele doua linii erau diferite la exterior, dar asta nu era important din punct de vedere genetic, atat timp cat calitatile de lucru superiore erau prezente. Cele doua linii de sange au fost unite in Verein für Kleine Münsterländer Vorstehhunde (Heidewachtel) in 1912, iar rasa a fost oficial recunoscuta sub numele de Kleine Münsterländer.

In jurul anilor 1900 rasa avea multi admiratori. Multi crescatori produceau cuiburi si au fost facut si exporturi. In 1925, o data cu depresiunea economica, rasa a decazut numeric, ajung la cel mai scazut nivel in 1931. Ulterior rasa si-a revenit, insa razboiul a adus multe pagube rasei, pentru ca multi proprietari plecati la razboi nu si-au putut pastra cainii, si-au pierdut sau si-au gasit actele de origine distruse.

Cainii ramasi fara acte au fost inscrisi intr-un registru si puteau fi folositi pentru monta o singura data, si daca cuiburile produse erau considerate pure, puteau fi folositi in continuare pentru reproductie.

Catrinel Pauna - februarie - 2010

Galerie Foto Brac German cu Par Lung

{pub}Pentru a putea viziona galeria trebuie sa va inregistrati ca utilizator. {/pub} {reg}


{webgallery}



{/webgallery}

 Pozele apartin   Canisei Hafkesdell.{/reg}

Galerie Foto Pudelpointer

{pub}Pentru a putea viziona galeria trebuie sa va inregistrati ca utilizator. {/pub} {reg}

{webgallery}



{/webgallery}

 Pozele apartin canisei   Pine Ridge.
{/reg}

Galerie Foto Brac German cu Par Sarmos

{pub}Pentru a putea viziona galeria trebuie sa va inregistrati ca utilizator. {/pub} {reg}


{webgallery}



{/webgallery}

Pozele 1-3 au fost realizate de Ines Oebel si apartin   Canisei Auenwald.

Pozele 4-24 apartin siteului   Amatori Drahthaar.{/reg}

Galerie Foto Brac German cu Par Scurt

{pub}Pentru a putea viziona galeria trebuie sa va inregistrati ca utilizator. {/pub} {reg}


{webgallery}



{/webgallery}

Pozele apartin   Siteului Brac German cu Par Scurt.
{/reg}

Verein der Pudelpointer-Züchter - Asociatia Crescatorilor de Pudelpointeri a fost infiintata in 1897, avandu-i pe Hegewald si Oberländer in comitetul executiv.
In 1897 Hegewald i-a predat postul de presedinte lui Edgar Heyne, care avea pe atunci 37 ani, si care a ramas la conducerea clubului pentru 50 de ani.

Inca de la inceput cresterea s-a facut exclusiv bazandu-se pe performanta. De exemplu, pana in 1911, 40% din caini inscrisi in cartea de origine participasera la probe de lucru.

Din acestia, jumatate erau Totverbeller - boceau la gasirea vanatului cazut. Cealalta jumatate fusesera examinati cel putin in probe pentru tineret. S-a pus accent mai ales pe urma, combaterea pradatorilor si aport.

Acesta e spiritul lui Hegewald, Oberländer si Edegar Heyne, cat si a colegilor lor, care a ramas viu si azi in Pudelpointer.


Catrinel Pauna - februarie - 2010

Dupa cum sugereaza chiar numele, primii Pudelpointer au aparut din incrucisarile dintre Poodle si Pointer.
In zilele noastre poate parea uimitoare utilizarea Poodle-lui in fondarea unei rase de caini de vanatoare, pentru ca aceasta rasa este cunoscuta ca fiind de companie.
Putini sunt cei ce stiu ca Poodle-ul mare si pufos, era la origine un excelent caine de vanatoare, folosit cu succes pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, fiindu-i apreciate in mod special cheta si pasiunea pentru apa.

{pub}

Pentru a putea citi mai departe trebuie sa va inregistrati ca utilizator.

{/pub}

{reg}
Fara o monta accidentala, nimeni nu s-ar fi gandit sa imperecheze cu buna-stiinta doua rase pure care lucreaza in maniere diametral opuse, precum Pointerul si Poodle-ul. Prima monta accidentala, cat si montele intentionate facute ulterior intre aceste doua rase s-au dovedit a fi foarte satisfacatoare.
Celebrul autor de carti de caini de vanatoare Freiherr von Zedlitz cunoscut sub pseudonimul Hegewald scria "Dar din doua astfel de accidente au rezultat femela maro Juno si masculul negru Nimrod", ambii fiind caini de aret versatili folositi de catre Hegewald.

Astfel, dupa multe discutii pro si contra si in ciuda protestelor polarizate din chinologie, Hegewald si adeptii sai au indraznit sa inceapa.

Primul cuib facut cu scopul de a forma o noua rasa a apartinut lui Stiftsörster Walter zu Walsdorf bei Goldberg in Schlesiesen, sub indrumarea lui Hegewald. Tatal era "Tell", un Pointer Englez alb-maro ce apartinea Kaiserului Friedrich  al III-lea, iar mama era o femela Poodle German de Vanatoare neagra pe nume "Molly",

Ideea acestei incrucisarii a fost aceea de a combina calitatile native deosebite a doi caini specialisti intr-unul singur: inteligenta, pasiunea pentru apa, instinctul de a aporta, dresabilitatea si dorinta de a face pe plac  "ambalata" in roba protectoare a Poodle-lui cu dorinta de a vana, pasiunea pentru pasaret, instinctul de aret, nasul si anduranta Pointerului.
Din acest cuib a facut parte si Cora vom Walsdorf care deja corespundea idealuri lui Hegewald intr-o buna masura atat in privinta calitatilor de vanatoare ale raselor fondatoare cat si ca aspect exterior - fizic de pointer acoperit cu roba aspra si colorit maro.
Unul din fiii celebrei Cora vom Wolfsdorf a apartinut lui Carl Rehfuß, zis si Oberländer. Acesta a fost atat de entuziasmat de Pudelpointer incat a ramas un militant loial al Pudelpointerului pentru restul vietii sale.
 
Pentru ca Poodle-ul s-a dovedit a fi rasa "mai puternica" in  a-si transmite genele, au fost introdusi mai multi Pointeri in programul  de crestere pentru a se ajunge la forma rasei de azi. In total au avut loc 9 incrucisari Poodle - Pointer.
S-au folosit 8 Poodle negrii si unul maro si noua Pointeri alb-maro.  In 7 dintre aceste incrucisari tatal a fost Poodle in alte doua tatal a fost Pointer.
Produsii din prima generatie a acestor 9 monte nu au fost incrucisati intre ei. Generatiile 1 si 2 au fost imperecheate numai cu Pointeri albi-maro. Doar gradual s-au facut monte directe intre Pudelpointeri.

Din 1924 si pana in 1945 s-au facut numai monte pure. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial efectivele au scazut si au fost facute infuzii gandite moderate cu sange de Pointer.
Pudelpointerul nu a rezultat din vechile rase de vanatoare germane. In schimb, este un caine de vanatoare cu par aspru care s-a dezvoltat genetic din Poodle si Pointer, complet izolat de orice alte rase germane.

Catrinel Pauna - februarie - 2010{/reg}

Galerie Foto Weimaraner cu Par Scurt

{webgallery}{/webgallery}

Pozele apartin caniselor   Grey Classic's si Weimpoint.


 

Galerie Foto Weimaraner cu Par Lung

{webgallery}



{/webgallery}

Pozele apartin canisei   Mowgli Proudly Presents.{/reg}
 

Clasificari ale unor organizatii chinologice:


FCI - Federatia Chinologica Internationala
Incadrare FCI: Grupa 7 - Caini de aret (Pointing Dogs)
sectiunea 1 caini de aret continentali, subsectiunea 1.2 de tip Spaniel, Standard FCI Nr. 118

AKC - Kennel Club American
Incadrare AKC: - - -

KC - Kennel Club Britanic
Incadrare KC: Grupa caini de vanatoare (Gundog)


Denumiri in cateva limbi:

Denumire in limba germana = Grosser Münsterländer
Denumire in limba engleza = Large Munsterlander
Denumire in limba franceza = Grand Epagneul de Münster
Denumire in limba spaniola = Münsterländer grande
Denumire in limba italiana =  Grande Münsterländer
Denumire in limba rusa = - - -  
Denumire in limba japoneza = - - -

Clasificari ale unor organizatii chinologice:


FCI - Federatia Chinologica Internationala
Incadrare FCI: Grupa 7 - Caini de aret (Pointing Dogs)
sectiunea 1 caini de aret continentali, subsectiunea 1.2 de tip Spaniel, Standard FCI Nr. 102

AKC - Kennel Club American
Incadrare AKC: - - -

KC - Kennel Club Britanic
Incadrare KC: - - -


Denumiri in cateva limbi:

Denumire in limba germana = Kleiner Münsterländer
Denumire in limba engleza = Small Munsterlander
Denumire in limba franceza = Petit Epagneul de Münster
Denumire in limba spaniola =  Münsterländer pequeño
Denumire in limba italiana = Piccolo Münsterländer
Denumire in limba rusa =  - - -
Denumire in limba japoneza = - -

Clasificari ale unor organizatii chinologice:


FCI - Federatia Chinologica Internationala
Incadrare FCI: Grupa 7 - Caini de aret (Pointing Dogs)
sectiunea 1 caini de aret continentali, subsectiunea 1.2 de tip Spaniel, Standard FCI Nr. 117

AKC - Kennel Club American
Incadrare AKC: - - -

KC - Kennel Club Britanic
Incadrare KC: Grupa caini de vanatoare (Gundog)


Denumiri in cateva limbi:

Denumire in limba germana = Deutsch Langhaar
Denumire in limba engleza = German long-haired Pointing Dog
Denumire in limba franceza = Chien d'arrêt allemand à poil long
Denumire in limba spaniola = Perro de muestra alemán de pelo largo
Denumire in limba italiana = Langhaar
Denumire in limba rusa =  Лангхаар
Denumire in limba japoneza =  ジャーマン・ロングヘアード・ポインター

Clasificari ale unor organizatii chinologice:


FCI - Federatia Chinologica Internationala
Incadrare FCI: Grupa 7 - Caini de aret (Pointing Dogs)
sectiunea 1 caini de aret continentali, subsectiunea 1.1 de tip continental, Standard FCI Nr. 99 cu varietatile: par scurt si par lung

AKC - Kennel Club American
Incadrare AKC: Grupa caini de sport (Sporting Group)

KC - Kennel Club Britanic
Incadrare KC: Grupa caini de vanatoare (Gundog)


Denumiri in cateva limbi:

Denumire in limba germana = Weimaraner
Denumire in limba engleza = Weimaraner
Denumire in limba franceza = Braque de Weimar
Denumire in limba spaniola = Braco de Weimar
Denumire in limba italiana =  Bracco di Weimar
Denumire in limba rusa = Веймаранер
Denumire in limba japoneza =  ワイマラナー

Clasificari ale unor organizatii chinologice:


FCI - Federatia Chinologica Internationala
Incadrare FCI: Grupa 7 - Caini de aret (Pointing Dogs)
sectiunea 1 caini de aret continentali, subsectiunea 1.1 de tip continental, Standard FCI Nr.98

AKC - Kennel Club American
Incadrare AKC: Grupa caini de sport (Sporting Group)

KC - Kennel Club Britanic
Incadrare KC: Grupa caini de vanatoare (Gundog)


Denumiri in cateva limbi:

Denumire in limba germana = Deutsch Drahthaar
Denumire in limba engleza = German Wire-haired Pointing Dog
Denumire in limba franceza = Chien d'arrêt allemand à poil dur
Denumire in limba spaniola = Perro de muestra alemán de pelo duro
Denumire in limba italiana = Cane da ferma tedesco a pelo duro
Denumire in limba rusa = Дратхаар
Denumire in limba japoneza =  ジャーマン・ワイアーヘアード・ポインター

Clasificari ale unor organizatii chinologice:


FCI - Federatia Chinologica Internationala
Incadrare FCI: Grupa 7 - Caini de aret (Pointing Dogs)
sectiunea 1 caini de aret continentali, subsectiunea 1.1 de tip continental, Standard FCI Nr.119

AKC - Kennel Club American
Incadrare AKC: Grupa caini de sport (Sporting Group)

KC - Kennel Club Britanic
Incadrare KC: Grupa caini de vanatoare (Gundog)


Denumiri in cateva limbi:

Denumire in limba germana = Deutsch Kurzhaar
Denumire in limba engleza = German Short-haired Pointing Dog
Denumire in limba franceza = Braque allemand à poil court
Denumire in limba spaniola = Braco alemán de pelo corto
Denumire in limba italiana = Bracco tedesco
Denumire in limba rusa = Курцхаар
Denumire in limba japoneza =  ジャーマン・ショートヘアード・ポインター

In aceasta categorie de braci germani sunt incadrati:

Bracul German cu Par Lung,
Kleiner Münsterländer,
Grosser Münsterländer.

In 1893 Baronul von Schorlemer-Alst si Baronesa Helene Beverfoerde (von Loburg) au format Club Langhaar, in Münster, Westfalia. Comitetul clubului a introdus probe de lucru si de asemenea un sistem de evaluare a conformatiei pentru obtinerea dreptului de monta.

De asemenea clubul a pornit si prima carte de origini, prima inscrisa fiind Pepita 1.
In 1897 Deutsch Langhaar Verband a fost infiintata la Berlin.

In onoarea fondatorilor o data la doi ani este organizat Shorlemer Herbstzuchtprufung - o proba destinata exclusiv Langhaarilor care au obtinut premiul 1 la probe de lucru.


Catrinel Pauna - februarie - 2010

In aceasta categorie de braci germani sunt incadrati:

Bracul German cu Par Scurt,
Bracul German cu Par Sarmos,
Pudelpointerul,
Bracul German cu Par Aspru,
Bracul de Weimar.

Pe la inceputul anilor 1800 multe rase aproape ca disparusera, in timp ce Pointerii si Setteri au crescut numeric. Aceasta s-a intamplat in detrimentul vechilor crescatori germani care aveau tendinta de a creste caini care lucrau in camp, padure si apa si care erau performeri excelenti in toate.

Erau mai ales renumiti pentru lucru pe urma de sange la padure. Pe de alta parte, Pointerul era un specialist si lucra la distanta de conducator.
Desi incrucisarile au dat nasuri mai bune si viteza mai mare, au diluat calitatile pentru urma, inot si aport, necesare unui caine versatil. Pe la mijlocul anilor 1800 roata s-a intors si a aparut o noua tendinta: vanatorii doreau sa mearga la vanatoare cu un caine "precum cel utilizat de stramosii lor".

Cresterea Langhaarului a devenit mai selectiva si mai structurata. Ceea ce doreau sa obtina era un caine care sa lucreze bine "dupa focul de arma", care putea incetini pe urma capriorului, care sa fie eficient la vanatul mic, un bun vanator si aportor, sa inoate in apele cele mai reci si sa faca si combatere cand era necesar.

Ceea ce s-a obtinut a fost un caine care sa le faca pe toate! Printul Albrecht zu Solms-Braunfels, care detinea Kurzhaar si Baronul v Zedlitz, detinator de Drahthaar, incurajau dezvoltarea calitatilor dorite ale pointerului in rasele de vanatoare germane. Pe de alta parte, Karl Brandt era un entuziast care dorea perfectarea unui caine cu ascendenta exclusiv germana pentru ca considera ca prea mult sange de Setter si Pointer ar fi diluat instinctele dorite pentru un caine versatil. Baronul Schorlmer-Alst, un renumit crescator de Langhaar, a fost de acord cu el.

Primele variante de standarde pentru rasele germane de vanatoare s-au scris in 1878 la Frankfurt si 1879 la Hanovra cu ocazia primelor expozitii germane unde au fost prezentati si caini Langhaar. Aceste standarde se bazau nu doar pe aspectul placut, conformatie si temperament, dar reflectau si toate cerintele necesare unui caine de vanatoare versatil - conform principiului german de crestere "de la functie la forma"  Durch Leistungfähigkeit zum Typus.

La Hanovra 5 linii genealogice au fost alese ca fiind fondatoare pentru Langhaar.
1. Mylord
2. Job
3. Don
4. Roland
5. Kalckstein

Primul standard accepta culorile maro, maro-alb, maro inspicat si negru-alb, dar foarte putini crescatori aveau caini alb-negri.
Cand standardul a fost revizuit in 1902, noua infiintata Deutsch Langhaar Verband a exclus culoarea neagra. Astfel, prin excluderea celor cu caini alb-negru, ulterior crescatorii acestora au scris un nou standard pentru cainii alb-negru, astfel aparand Grosser Münsterländer.

Catrinel Pauna - februarie - 2010

Examenele de lucru la bracii germani sunt cele mai importante si decisive criterii pentru monta si selectie. Indiferent cat de frumos sau de corect este un exemplar canin din aceste rase, examenele de lucru fac diferenta si dau sau nu dreptul de reproductie.

In cadrul acestor examene cainele trebuie sa dovedeasca ca are calitatile native de vanatoare specifice rasei si deasemenea trebuie sa dovedeasca ca are o pregatire de disciplina si vanatoreasca incat sa satisfaca necesitatile vanatorului in conditii reale de vanatoare. Simpla dovada ca acesta are calitati native nu este suficienta intrucat cainele trebuie si instruit ca sa nu ne transforme vanatoarea intr-un cosmar.

Pe langa calitatile si aptitudinile de vanatoare cainele trebuie sa fie obedient fata de vanator si sa execute anumite comenzi care sa faca vanatoarea oarecum comoda si totodata trebuie sa execute comenzi care fac eficienta vanatoarea precum scotocirea intensa in stuf la balta sau cautarea si recuperarea aportului pierdut sau lucrul pe urma de sange pentru recuperarea vanatului mare ranit sau cazut la distanta si mare distanta de locul impuscarii. 

Nemtii pun un accent deosebit pe instruirea atenta si metodica a cainelui de vanatoare cum nu se mai intampla in nici o alta parte a chinologiei de vanatoare. Aceasta se atesta prin sustinerea unui numar mare de examene de lucru succesive care o data absolvite dau valoare cainelui respectiv si il recomanda pentru monte si selectie. 

Petru Didi Antonovici - ianuarie - 2010

Arbitraje Germane de Conformatie

Examenul de displazie este unul dintre cele mai importante, daca nu cel mai important examen medical pentru Bracii Germani in vederea admiterii la reproductie. La unele rase se face numai examenul pentru displazia de sold, la alte rase se adauga si examnul pentru displazia de cot.

Aceasta afectiune consta intr-o dezvoltare anormala a articulatiilor coxo-femurale ducand astfel la aparitia durerilor, a artritei sau chiar deplasari ale acelei articulatii. Afectiunea este una cu transmitere genetica motiv pentru care cluburile germane exclud de la monta exemplarele care prezinta aceasta afectiune.

La displazia de sold examinarea are loc prin masuratorii cat se poate de precise efectuate pe o radiografie a bazinului cainelui. In timpul efectuarii radiografiei  cainele este sedat si asezat in decubit dorso-ventral (in unele centre este asezat intr-un jgheab special) astfel incat cainele sa aiba o pozitie fixa, astfel evitandu-se radiografierea incorecta care ar putea deforma rezultatul final. Apoi medicul care efectueaza masuratorile si da verdictul trebuie sa fie agreat de catre club cat si de catre VDH (Asociatia Chinologica din Germania).

Am avut ocazia sa asist la aceste masuratori si am beneficiat si de numeroase explicatii prin amabilitatea Dlui Dr. Wolfram Lemmer - medicul agreat de catre Deutsch Kurzhaar Verband - la clinica sa privata din Germania.

Examenul de displazie de cot este un examen medical care se face la Bracul German cu Par Sarmos.

Petru Didi Antonovici - ianuarie - 2010

Clubul German de Brac de Weimar a fost infiintat in anul 1897 dar din pacate rasa nu a avut o asa mare raspandire in lume astfel incat la ora aceasta nu exista un club international al rasei.

La ora actuala clubul german uneste cateva grupe - cinci la numar - din diferite zone si landuri ale Germaniei. In lume cel mai bine reprezentat la nivel de cluburi este in SUA unde exista un club national, Weimaraner Club of America cu mai multe cluburi la nivel de state si Weimaraner Club of Great Britain, Weimaraner Association, North of England Weimaraner Society si  Weimaraner Club of Scotland in Marea Britanie.

In Australia sunt: Weimaraner Club of Victoria, Weimaraner Club of South Australia, Weimaraner Club of Queensland care sunt membre sau nu ale National Weimaraner Council (Australia).

Petru Didi Antonovici - noiembrie - 2009

Certificatul de origine al cainilor emis de catre cluburile germane este prin continutul sau o "oglinda" perfecta a ceea ce reprezinta generatiile ce stau in spatele unui caine.

Aceste certificate de origine - numite  ahnentafel  in Germania - abunda de obicei in prescurtari care dau o sumedenie de informatii privind probele de lucru si numai. Aceste certificate de origine ale cainilor sunt emise numai de catre cluburile respective care sunt initiatoarele si depozitarele cartilor lor de origine.
Ele difera ca format si informatiii  de la rasa la rasa pentru ca sunt emise cum am mai zis de catre cluburile lor si sunt facute asa cum au crezut de cuviinta aceste cluburi si crescatorii care fac parte din ele.

Petru Didi Antonovici - ianuarie - 2010

Despre originile cainilor de vanatoare in general, despre originile cainilor prepelicari pontatori cat si despre originile bracilor in particular  poate curge multa, multa cerneala. Nu ar ajunge un website intreg pentru acest lucru si norocul nostru este ca nu ne propunem acest lucru. Lucrurile se pierd in negurile vremurilor iar izvoarele istorice sunt putine si sarace la acest capitol.

Cainii de vanatoare ne insotesc de mii de ani iar viata ni s-a impletit cu acestia incat nu mai este posibil sa fixezi in timp o etapa sau alta de evolutie. De altfel si evolutia cainilor de vanatoare a fost in sine un proces lent si de durata fara etape fixe in timp.

Se pare ca a fost cunoscuta inca din antichitate capacitatea unor caini de a se opri si a ramane pe loc in momentul in care simt vanatul. O oarecare certitudine ar fi faptul ca acesti caini au inceput sa fie folositi mai mult odata cu practicarea vanatorii cu plasa la pasaret si mai intens o data cu aparitia si dezvoltarea vanatorii practicata cu arma de foc. Vanatoarea cu plasa a fost consecinta diversificarii gusturilor culinare ale celor cu dare de mana din evul mediu cand vanatul cu pene a intrat definitiv in bucataria de vanatoare.
Pana atunci era cumva ineficient sa iti cheltui energia si timpul pentru a dobandi relativ putin vanat practicand vanatoarea la pasaret. Din aceasta cauza vanatoarea cu copoii cu care se obtinea mult mai mult vanat la o vanatoare a fost practicata mai mult decat vanatoarea la pasari.

Cam aceasta este o "creionare" succinta pe trasa aparitiei si evolutiei cainilor prepelicari pontatori in peisajul cinegetic. 
Nu ne propunem nici sa descoperim adevarul absolut al originii bracilor ci ne vom multumi sa enuntam aici diverse pareri si teorii care au traversat timpul.

Desigur ca toate teoriile aparitiei bracilor sunt strans legate de aparitia si originile cainilor de aret in general. Desigur diversi autori care au avut ca subiect cainii de aret au facut la timpul lor si unele clasificari ale acestora. Si iarasi desigur ca niciodata nu se va putea face o clasificare infailibila.
Cateva certitudini in raport cu aparitia, dezvoltarea si evolutia acestor rase in timp exista si le vom expune cu siguranta in sprijinul fixarii a cateva repere temporale pe traiectul acestei evolutii. 

Petru Didi Antonovici - noiembrie - 2009

Clubul German al Cainilor de Vanatoare din Germania (Jagdgebrauchshundverband) este cel mai mare astfel de club din Europa grupand la un loc toate cluburile de rase de caini de vanatoare din Germania.

In cadrul acestui club toti cainii isi pot sustine examenele de lucru fiecare rasa in functie de specificul sau. 
Infiintat in anul 1899 cuprinde la ora actuala un numar de 319 cluburi membre sub umbrela carora isi desfasoara activitatea un numar de aproximativ 180.000 de membrii vanatori. Prin marimea sa acest club reprezinta o adevarata forta in chinologia germana si nu numai.     

Tot acest club este cel care formeaza si autorizeaza arbitrii de lucru pentru fiecare rasa in parte sau grupuri de rase astfel incat cluburile de rasa nu au nevoie sa faca acest lucru primind arbitrii formati in cadrul JGHV.

Websitul acestui club - Jagdgebrauchshundverband JGHV - este foarte sugestiv si va recomandam sa il studiati intrucat se pot afla multe lucruri interesante si utile.

Petru Didi Antonovici - noiembrie - 2009

Fiind una dintre cele mai raspandite rase de caini de vanatoare din lume si rasa de caini de vanatoare care domina clar numeric in Germania, Bracul German cu Par Sarmos are numeroase cluburi in toata lumea.

Caracteristica principala a cluburilor din afara Germaniei este aceea de a urma pe cat posibil principiile germane de selectie cat si pentru probele de lucru. Clubul german are in "subordine" un numar de 35 de grupe regionale si insumeaza peste 11.000 de membrii.
Clubul international Deutsch-Drahthaar-Weltverband a fost infiintat in 1992 pentru a reuni intreaga "miscare" sub o umbrela unica.

Petru Didi Antonovici - noiembrie - 2009

Bracul German cu Par Scurt are nenumarate cluburi in intreaga lume. Cel mai important si mai mare este Clubul International. Clubul German de Brac German cu Par Scurt este compus din cluburile din landurile germane si numara cateva mii de membrii.

In Europa dar si in intreaga lume exista la ora aceasta o sumedenie de cluburi nationale dar si locale. Numeroase cluburi nationale fac parte din Clubul International de Brac German cu Par Scurt.
Deocamdata nu vom exprima nici un fel de considerente in raport cu aceste cluburi si ne vom multumi sa va adaugam o lista cu cele mai importante dintre aceste cluburi lasand la latitudinea dvs. sa judecati care este importanta sau si orientarea buna sau nu a acestor cluburi.

Facem acesta precizare deoarece Clubul International nu influenteaza in nici un fel modul in care aceste cluburi membre sau nemembre fac selectia pentru reproductie a cainilor.

Din acest motiv pe intreg mapamondul exista la ora actuala foarte multe diferente intre ce se face in Germania si ce se face prin diverse locuri, aceasta ducand la calitatea diferita a cainilor in ceea ce priveste latura vanatoreasca.

Cluburile care fac probele de lucru precum in Germania sau apropiat de ceia ce face clubul german si le sunt recunoscute probele sunt: Clubul si Austria, Clubul din Elvetia, Clubul CanAm, Clubul Nordamerica si Clubul din Ungaria.

Petru Didi Antonovici - noiembrie - 2009

Rasa este rodul discutiilor contradictorii dintre francezi si nemti in ceea ce priveste recunoasterea nationalitatii  Griffonului cu par dur (Korthals).
Germanii nu au acceptat teoria francezilor si s-au detasat de cresterea acestei rase pentru a crea o rasa germana. 

Deutsch Drahthaar e o rasa de caini de aret cu par aspru, a carei crestere initiala a inceput la sfarsitul secolului al XIX-lea, de atunci fiind crescuti in mod sistematic in baza ideilor lui Sigismund Freiherr von Zedlitz und Neukirch, cunoscut sub pseudonimul "Hegewald".

Principiile lui Hegewald aveau ca scop crearea unui caine de vanatoare german eficient si sigur pe el.
In acord cu principiul "Durch Leistung zum Typus", adica "sa ajungem la tip pornind de la functie", a fost dezvoltata rasa pornind de la cele mai bune rase de aret cu par aspru - Pudelpointer, Griffon Korthals, Deutsch Stichelhaar - cat si prin utilizarea Bracului German cu Par Scurt care exceleaza datorita versatilitatii sale in toate tipurile de vanatoare practica si care se bucura de o roba utila pe toate tipurile de vreme.

Datorita acestor caracteristici, in doar cateva decade, Deutsch Drahthaar s-a dezvoltat spectaculos devenind una dintre cele mai populare si "incercate" rase de caini de vanatoare de talie mare atat in Germania cat si in multe alte tari din lume.


Catrinel Pauna - februarie - 2010

Istoria Bracului German cu Par Scurt incepe cu cainii care erau folositi la vanatoarea cu plase a vanatului cu pene, in special in tarile Mediteraneene, in combinatie cu falconeria. Pointerii au ajuns la curtile germane via Franta, Spania si Flandra.

Cea mai importanta caracteristica a acestor caini era performanta aretului. Dupa ce in anul 1750 a fost inventata arma de foc cu doua tevi, necesitatea cainelui de aret a devenit stringenta. Vanatul cu pene era impuscat in fata cainelui. Acesta a fost inceputul tranzitiei de la un simplu pontator la un caine de aret versatil.

In anul 1872 cand rasa avea deja o dezvoltare si erau numerosi crescatori, a inceput inregistrarea cainilor intr-o carte de origine. Primul caine inscris in cartea de origine a fost Hektor I un mascul alb-maro, crescator si proprietar Hess, din Zienitz/Goehrde, nascut in 1872 din Diana si Hektor.
Paul Kleemann a fost unul dintre promotorii rasei, influenta sa punandu-si amprenta pe activitatea de crestere a Bracului German cu Par Scurt. Numele sau e nemuritor pentru pasionatii rasei - incepand cu anul 1939, cel mai prestigios si elitist examen al rasei ii poarta numele.

E. v. Otto a fost un publicist, contribuitor la mai multe periodice de vanatoare din Germania, arbitru cat si unul din responsabilii evolutiei Bracului German cu Par Scurt.
Conform rapoartelor lui Dr. Kleemann o etapa calitativ noua a cresterii bracului a aparut in jurul anul 1887. Aparitia lui Waldin la Field Trialul Clubului Vanatorilor Germani a inflacarat inimile pasionatilor rasei.
Waldin era un caine cu un corp bine proportionat, cu osatura buna si cu angulatii posterioare care ii asigurau o foarte buna propulsie.

Mars Altenau si Artus Sand – Stalpii Rasei
Doi dintre cainii care au jucat un rol esential ca reproducatori au fost Mars Altenau si Artus Sand, pentru ca sangele liniilor lor s-au armonizat foarte bine. Mars a oferit ardoarea intepatoare iar Artus temperamentul echilibrat. Capul acestui maret Altenau denota trasaturi ideale, de o frumusete clasica si nu dezvaluie nicicum “pointerul” care e inca destul de aproape. Si asta pentru ca strabunicul lui nu era altul decat un pointer foarte bun la lucru.

Doctorul Kleemann a fost cel mai pasionat protector al lui Mars laudandu-i conformatia, nasul fin, dorinta neobosita si abilitatile la lucrul pe urma. Era un caine evident incapatanat si foarte agresiv cu daunatorii. Urmasii lui Mars au mostenit toate aceste calitati. Atat Mars cat si descendentii lui aveau nevoie de conducatori cu “mana-lunga”.
Artus Sand, spre deosebire de Mars, era foarte calm, dar pastra dorinta de lucru in apa, padure si camp. Artus avea si el sange de pointer, capul sau avand un aspect “pointerin”.

Din anul 1897 a inceput publicarea "Zuchtbuch Deutsch-Kurzhaar", ca un fundament al structurii si dezvoltarii rasei. Printul Albrecht zu Solms a fost cel care a creionat caracteristicele rasei, regulamentul de arbitraj al conformatiei cat si regulamentele de testare ale cainilor de vanatoare.


Catrinel Pauna - februarie - 2010

Linkuri utile:

Canisa Donau Wirbeln

Karpaten Irbis Kennel

Brac German cu Par Scurt

Hunting in Romania

Vanatoare in Africa

Hunting and Fishing Directory

Deutsch Kurzhaar Directory

Pet Web Design

Forum Vanatoare

Blog Vanatoare

Blog Caini de Vanatoare

Anunturi Vanatoare

Anunturi Pescuit

Directorul Waaaw

In ceea ce priveste alegerea raselor din website si includerea acestora in categoriea bracilor germani putem face aici o mica teorie despre care rase germane de vanatoare sunt bracii germani. 

FCI face o ierarhizare a acestora in cadrul grupei a VII-a impartind cainii (este vorba fara indoiala numai de cainii germani de care vorbim in acest website) astfel:

in grupa cu numarul VII, sectiunea 1 caini de aret continentali,

- la sectiunea 1.1 continentali  la Germania sunt trecuti:  Bracul German cu par Scurt, Bracul German cu Par Sarmos, Pudelpointer, Bracul German cu Par Aspru si Bracul de Weimar cu cele doua varietati de par (scurt si lung)

- la sectiunea 1.2 de tip Spaniel  sunt trecuti:  Kleiner Münsterländer, Grosser Münsterländer si Deutsch Langhaar.

Noi vom tine cont de acesta clasificare FCI si vom trata in acest website toti cei opt Braci Germani astfel incat sa se poata face o imagine clara asupra ce inseamna Bracul German in tara sa de origine si nu numai.
Dar pe parcurs vom prezenta si clasificari mai vechi ale cainilor de aret in care sunt incluse si rasele germane. Multe dintre aceste clasificari  sunt cu caracter vanatoresc dar tin cont de originile raselor cainilor de vanatoare si reflecta pozitia fiecarui autor in raport cu tara, zona sa geografica si timpul la care a fost scrisa lucrarea.

Posibil ca siteul nostru sa nu trateze de la inceput toate rasele propuse din cauza imposibilitatii procurarii intregului material necesar publicarii. Vom incepe cu rasele cele mai cunoscute de romani si vom proceda la dezvoltarea websiteului pe parcurs.

Petru Didi Antonovici - noiembrie - 2009

Este ora patru dimineata.
Se lumineaza.
Plecam in graba spre camp.
Miristea ne astepta ticsita de prepelite, dar stim ca pe aici gasim si potarnichi si fazani.
Cainii intra toti in tromba in camp  si incep areturile, in fata de tot se opresc in aret, aproape concomitent, un Brac cu Par Scurt si un Brac cu Par Sarmos, din urma fac aret a patron un Brac cu Par Aspru, unul cu Par Lung si un Brac de Weimar.
...................................
Cam asa incepe o mirifica dimineata de vanatoare pe camp in compania Bracilor Germani. 

Da, acesta este un tablou rod al imaginatiei vanatoresti sau mai corect rod al imaginatiei vanatoresti si al unei mari iubiri pentru cainii de aret, dar mai ales pentru Bracii Germani.

Daca tabloul de mai sus, in care sunt prezenti cei cinci Braci Germani in aret in camp este o fictiune, cu siguranta ca nu sunt fictiune (si asta am vazut de nenumarate ori si cred ca mai sunt si altii care au vazut) areturile consensuale intre Bracul cu Par Scurt si cel cu Par Sarmos pentru ca adesea vanatorii de la noi care au aceste doua rase de caini merg impreuna la vanatoare si sunt deasemenea si destui vanatori care au in posesie concomitent si Brac cu Par Scurt si Brac cu Par Sarmos. Bracul cu Par Aspru, Bracul cu Par Lung si Bracul de Weimar nu sunt la noi.
De fapt si de drept rasele de Braci Germani sunt in total opt la numar si mai cuprind pe langa cei enumerati mai inainte Pudelpointerul, Kleiner Münsterländer si Grosser Münsterländer - si aceste rase vor face obiectul acestui website. 
Le-am enumerat in acest text pe toate, iar ele se vor regasi pe acest website si cu timpul vor fi prezentate cat mai amanuntit.

Faptul ca Germania are asa de multe rase de braci arata clar preocuparea pentru obtinerea de rase de caini de mare valoare pentru vanatori. Rase de braci mai sint in lumea aceasta dar dezvoltarea lor este foarte redusa si nu se ridica la nivelul celor germani care beneficiind de binecunoscuta rigoare si seriozitate germana au ajuns in fruntea chinologiei de vanatoare. Rasele de braci de prin alte tari practic nu conteaza in lumea vanatoreasca.
Nici vestitii candva potatori britanici nu mai prea mai raspund la apel in peisajul vanatoresc. Ori au fost metisati de italieni cu diverse alte rase si au dezvoltat asa-zisele "linii de lucru"  care numai setteri si pointeri nu mai sunt si care fac field trial (si stie toata lumea ca field trial-ul este ori ce doriti dvs. numai vanatoare nu este, iar cainii selectionati si formati pentru field trial  nu au nici o utilitate la vanatoarea practica), ori au devenit niste papusele pieptanate toata ziua - vorbind de setteri aici - si  care nu ies in teren niciodata ca sa nu se "sifoneze" cumva.

Asteptam cu nerabdare sa vedem si pe campurile nostre toate aceste rase dar cred ca aceasta va mai dura. Pana atunci nu ne ramane decat sa incepem popularizarea acestora macar pe acest modest website si sa speram ca vanatorii nostri sa aiba curajul sa inceapa sa importe si aceste rase.
Cat despre Bracul cu Par Scurt si Bracul cu Par Sarmos – deja prezente in peisajul nostru vanatoresc credem ca nu este de prisos o popularizare mai intensa pentru ca vanatoarea  cu cainele  in general in tara noastra este inca insuficient dezvoltata. Celelalte sase rase de braci germani care nu sunt prezente inca la noi in tara (chiar daca au mai fost unele aparitii meteorice) ar fi bine sa fie cunoscute si implementate si la vanatoarea de la noi pentru ca asa s-ar umple un gol semnificativ in chinologia de vanatoare si ar satisface gusturile in materie de caini unui mai mare numar de vanatori. Chiar daca toti sunt Braci Germani, aceste rase vaneaza oarecum diferit si pot oferi clipe de neuitat oricarui vanator.

Si nu in cele din urma credem ca orice poate populariza cainele de vanatoare – prietenul devotat al vanatoarului – este de bun augur si nu poate duce decat la o mai buna dezvoltare a chinologiei romanesti de vanatoare,  astfel finalitatea ar fi practicarea unei vanatori mai etice, mai putin paguboase si cu satisfactii vanatoresti mult mai mari.

Petru Didi Antonovici - noiembrie - 2009